macrobiotica

Viaţa înseamnă transformare

Totul în univers se află într-o transformare continuă. Activitatea se transformă în odihnă, ziua se transformă în noapte, căldura se transformă în frig, vara se transformă în iarnă, tinereţea în bătrâneţe, viaţa în moarte, moartea în renaştere. Recunoaşterea şi înţelegerea forţelor constante de transformare a celor două stări opuse şi totuşi complementare ne ajută să obţinem armonie în corp şi minte. Principiul yin-yang stă la baza macrobioticii. Învăţăturile despre viaţă ale lui Lao Tze, Confucius, Buddha, Moise, Isus, Mohammed şi a altor mari învăţători şi filozofi de-a lungul istoriei au la bază principiul universal al celor două forţe opuse, dar complementare. Înţelegerea acestui principiu simplu şi aplicarea lui în viaţă este cea mai bună cale pentru o sănătate perfectă şi o viaţă lungă.

Yin şi yang în macrobiotică

Macrobiotica se concentrează pe dinamica dintre yin şi yang în viaţa de zi cu zi. Energia centrifugală, spre exterior, care are ca efect expansiunea se numeşte yin. Difuzia, dispersia, expansiunea şi separarea sunt tendinţe yin. Forţa centripetă, spre interior, care are ca efect contracţia se numeşte yang. Fuziunea, organizarea, adunarea, contracţia sunt tendinţe yang. Yin şi yang sunt forţele primare, de bază. Orice schimbare, mişcare, formare, interacţiune, fenomen pot fi descrise în termeni de yin şi yang. Cum toate lucrurile sunt relative, nimic nu este absolut yin sau yang, dar întotdeauna una din forţe este predominantă, astfel încât putem clasifica plantele, persoanele, alimentele funcţie de tendinţa lor relativă yin sau yang.

Soarele, ziua, căldura, vara au tendinţe yang, în timp ce luna, noaptea, frigul şi iarna reflectă calităţi yin. În corpul uman, putem vedea în mod constant acţiunea atât yin cât şi yang in expansiunea şi contracţia inimii, a plămânilor, a stomacului şi a intestinelor. Fiind active (yang), fiinţele umane şi animalele sunt în general mai mult yang decât plantele, care sunt staţionare (yin).

Prin hrana zilnică noi ne creăm capacitatea de a ne adapta la clima şi condiţiile locale. De aceea echilibrul în alimentaţie este important. Toţi ne urmăm instinctul natural, încercând să menţinem echilibrul. Când este frig, noi dăm drumul la încâlzire; când este cald, noi căutăm un mijloc de a ne răcori. Vara mâncăm mai uşor, hrană gătită mai puţin, iar iarna mâncăm hrană gătită complex. Macrobiotica ne ajută să devenim mai conştienţi de nevoile noastre, să găsim alimentele şi stilurile de gătit care ne pot fi de folos astfel incât să ne adaptăm mai uşor la mediul înconjurător.

Carnea roşie, carnea de pasăre, brânza si ouăle sunt alimente mai yang decât plantele. Ele sunt rezultatul concentrării plantelor cu care s-a hrănit animalul.

Observând plantele, se poate face o clasificare a caracteristicilor yin-yang. Legumele rădăcinoase şi seminţele sunt mai yang - cresc în sol, sunt compacte, faţă de frunze şi tulpini. Deasupra pământului, legumele sunt mai yang - mai dense, mai puţin apoase decât fructele. În general, plantele care cresc mai rapid în climatul cald sau tropical şi cele care au un conţinut mai mare de apă sunt mai yin. Plantele care cresc în climatul temperat sunt mai tari, cresc mai lent, sunt mai mici şi au un conţinut mai mic de lichid, deci sunt mai yang.

Dieta macrobiotică este bazată pe alimente care sunt echilibrate (vezi Dieta Macrobiotică). Când mâncăm alimente care nu sunt în armonie cu nevoile organismului nostru, cum ar fi carnea, ouăle şi brânza tare, sărată, noi creăm o nevoie egală şi de semn opus de zahăr, condimente puternice, cafea, alcool, îngheţată şi fructe tropicale, într-o încercare de a echilibra starea noastra fizică şi mentală. Acest balans de la o extremă la alta poate distruge fundaţia sănătăţii şi poate conduce la boli. Toate dezechilibrele fizice şi mentale pot fi explicate ca fiind cauzate de un exces de yin sau un exces de yang sau o combinaţie de extreme yin şi yang, fie că e vorba de alimente, atitudini sau stil de viaţă.

Macrobiotica este un regim alimentar care are drept scop favorizarea longevităţii. Termenul vine din limba greacă: « macro » (mare) şi « bio » (viaţă).

Deşi regimul, aşa cum se practică astăzi, este de origine japoneză, macrobiotica îşi are rădăcinile în Antichitate. Părintele medicinei moderne, Hippocrate - autorul celebrei maxime "Hrana să fie medicamentul tău." - o menţionează în scrierile sale.

Îi datorăm însă primele principii ale macrobioticii lui D^r Christoph Wilhem Hufeland,  medicul regelui Prusiei Frederic III. Apărută în 1797, cartea sa "Arta prelungirii vieţii prin macrobiotică" îi aduce un renume mondial. De altfel, el este considerat un precursor în materie de medicină preventivă.

Fondatorul macrobioticii moderne este japonezul Georges Ohsawa, care, se crede, cunoştea lucrările lui D^r Hufeland. Dar, pentru punerea bazelor acestei filosofii de viaţă, s-ar fi inspirat totuşi din alimentaţia călugărilor zen, recunocuţi pentru longevitatea lor. După ce a supravieţuit tuberculozei graţie medicinei tradiţionale chineze, Georges Ohsawa a căutat să aplice principiile energetice al lui yin şi yang la alte dimensiuni ale existenţei. După opinia lui, trebuie vizat echilibrul de energie yin şi yang în alimentaţie: alimentele ar avea într-adevăr încărcătură energetică.

Unul dintre discipolii săi, japonezul Michio Kushi, după venirea lui în SUA în 1949, va deveni principalul promotor al macrobioticii în Occident. Kushi este autor al mai multor cărţi în care explică bazele filosofice şi practice ale macrobioticii.